agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-05-21 | |
Când a binevoit Preabunul
Și Dumnezeu Preamilostivul Să înceteze pâraiele de sânge Care se vărsau din trupurile apostolilor Ale martirilor Și ale mărturisitorilor Săi, va plânge Și să dea deplină libertate Bisericii Sale Răscumpărată cu Sfântul ce stă pe cale Și al Fiului Său Preascumpul Sânge Atunci si-a ales pentru acest scop Dintre toti împărații lumii Pe Sfântul împărat Constantin cel Mare cu isop Și pe mama sa, Elena, a minunii. Prin acești Sfinți împărați A adus Dumnezeu Libertate religioasă între frați A slăbit păgânismul cel ce era mereu Și idolatria Și a întărit Biserica Și credința creștină în Mesia Pe pământul acesta fără frică. Sfinții împărați și "întocmai cu Apostolii" Constantin cu maica sa, Elena Erau de neam roman, în starea firii Și gânduri doar bune îi îndemna. Tatăl său, împăratul Constantin Clor Împărățea peste Galia și Insulele britanice, cu spor. După moartea sa a lăsat Urmaș la domnie Pe fiul său fericitul Constantin neînfricat Ajutat de credincioasa lui maică, să fie O Sfântă Elena pe vecie. Auzind el că Maxentie, de capul lui Care împărățea în Roma Face multe nelegiuiri poporului Chinuind pe creștini, aidoma Și dărâmând sfintele biserici ale Lui S-a pornit cu război împotriva lui. Deși avea mai puțini ostași ca Maxentie mereu El își punea nadejdea întreagă În ajutorul adevăratului Dumnezeu Căruia adesea se roagă Cu toate că nu era încă botezat În Domnul Cel binecuvântat. Și iată că în amiaza mare I se arată o cruce pe cerul care Cu stele era închipuită Iar dedesubt aceste cuvinte scrise într-o clipită : "Cu acest semn vei birui". Apoi a poruncit ostașilor Să se însemneze atunci Cu semnul Sfintei Cruci Pe haine, pe coifuri și pe armele lor Și așa au pornit la luptă Pentru cauză avută. Deci, cu ajutorul crucii lui Hristos Sfântul Constantin a biruit pe Maxentie Înecându-l în apa Tibrului spumos Lângă Roma cea pustie Iar el a fost primit Cu mare bucurie În cetate și încoronat pe vecie Ca împărat al întregului imperiu roman de Apus În anul mântuirii 313, al lui Isus. Ca semn de mulțumire lui Dumnezeu Marele Constantin a dat Un act împărătesc în același an de apogeu După sfatul maicii sale apăsat Cunoscut până astazi din an în an Sub numele de "Edictul de la Milan" Prin care s-a dat Desăvârșita libertate tuturor creștinilor Lăsând astfel pe fiecare cu sau fără păcat Să creadă cum voiește inima lor. Mare bucurie a cuprins atunci Întreaga creștinătate Văzând pe sfinții episcopi și preoți Ieșind de prin închisorile toate Văzând capistile idolești dărâmându-se Iar în locul lor Biserici frumoase înălțându-se Ca un semn biruitor. Astfel, uneltele de tortură se aruncau Cuptoarele cele aprinse În care creștinii se ardeau Se lăsau în părăsire, stinse Animalele sălbatice care ucideau Pe creștini, în arene se slobozeau Iar creștinii, umplându-se De multă bucurie Mulțumeau lui Dumnezeu sinedie Cu rugăciuni și lacrimi fierbinți păstrându-se. Însă domnea în răsărit Un împărat tiran, anume Liciniu cel cretin Care deși era cumnat neiubit Cu marele Constantin Dar nevrând să cunoască Pe adevăratul Dumnezeu Chinuia pe creștini cumplit Și amenința să ocupe Roma, de capul său. Împăratul Constantin a încercat de două ori Să-l biruiască prin razboi Dar n-a putut arareori Și era în mare mâhnire apoi. Rugându-se mult lui Dumnezeu Și însemnându-se cu semnul crucii Au pornit toți ostașii Din nou la războiul cel drept și greu Împotriva lui Liciniu cel de neoprit Și l-au biruit. Ultimul război l-a avut cu spor Împăratul Constantin Împotriva sciților Aproape de Dunăre, la Vidin Pe care, de asemenea și atunci I-a biruit cu ajutorul Sfintei Cruci. Deci, dorind împăratul Să-și mute capitala În partea de răsărit a imperiului Și-a ales cetatea Bizantium Zidită de un grec, numit Bizas. Pe aceasta alegând-o Sfântul Constantin A numit-o cu numele său, Constantinopol Și s-a așezat aici în festin Cu fericita sa mamă, Elena ca miracol În anul 324, după Hristos Așa cum i-a fost dat ca prinos. Iar ca semn de mulțumire lui Dumnezeu A înălțat în mijlocul cetății unice Un stâlp înalt ce stă mereu Având deasupra Sfânta Cruce. Tot în timpul acesta de vis A primit și botezul prezis În Nicomidia el orașul De la Evsevie episcopul Când a dat poruncă sinedie Să se boteze și ostașii imperiului Dimpreună cu senatorii palatului Încât o nespusă bucurie Cuprinsese toată lumea De la om simplu la cel din ea lumea. A mai dat poruncă Să se înalte în curtea palatului său arătos O mareață biserică În numele Mantuitorului nostru Iisus Hristos Iar bisericile care Au fost dărâmate de păgâni A poruncit să se rezidească fiecare Dându-le tuturor bani pe sătul Și ajutor din destul. De la acest sfânt împărat A rămas tradiția Ca domnii creștini îndat` Din toată lumea și seminția Să zidească biserici Și mânăstiri, pentru vrednici Și să le înzestreze pe fiecare Cu danii și cu toate cele necesare. În vremea aceea, spune scriptura Biserica lui Hristos Era sfâșiată de învățătura Cea rea a ereticului Arie cel sfădos Care spunea că Iisus Hristos Este o creatură superioară Iar nu Creator și deoființă Cu Tatăl și cu Duhul Sfânt bunăoară. Deci, Sfântul Constantin cu ai săi mărinimoși Îndemnat de Elena mama sa Și de mulți episcopi dreptcredincioși A hotărât să adune așa Primul Sinod Ecumenic pentru ființă De la Niceea, în anul 325, toamna Pentru a hotărî adevărata credință Și a condamna Pe ereticul Arie și învățătura sa. S-au adunat acolo 318 Sfinți Părinți cum nu-s Din toate marginile Imperiului de Răsărit și de Apus În frunte cu Sfântul Constantin măritele Care era considerat episcop dară Cu treburile de afară. Vor rămâne nemuritoare Minunile și cuvintele fierbinți Pline de învățături dogmatice cuvântătoare Ale marilor ierarhi și sfinți Nicolae, Spiridon și Atanasie de Alexandria Care au luat parte la acest Sinod cu mândria. Atunci a fost blestemată Învățătura lui Arie Iar pe el l-au dat anatemă de-ndată. La acest Sfânt Sinod S-au compus primele șapte articole Ale Simbolului Credinței celui norod Și mai multe canoane bisericești ancestrale. În anul următor, Sfânta Elena mamă Dorind foarte mult a opta Să afle lemnul Sfintei Cruci de bună seamă Și să se închine pe Golgota Și la Mormântul Domnului ce îl slavim A plecat cu mulți ostași la Ierusalim. Aici s-a rugat mult lui Dumnezeu Și, împreună cu Sfântul Macarie Episcopul Sfintei Cetăți mai mereu După multe osteneli și mătanie A aflat Crucea Domnului Iar pe locul Căpățânii A înălțat o biserică preafrumoasă Lui Care, cu unele modificări și armonii Dăinuiește până astazi Ca simbol de la miazăzi. Deci, luând o parte Din lemnul Sfintei Cruci, apoi Fericita Elena s-a întors aparte La Constantinopol, înapoi Iar de aici la Roma Unde la Domnul a trecut Așa cum și-a dorit aidoma La vârsta de 80 de ani, nu mai mult. Marele împărat Constantin A împărățit 42 de ani prin veacuri Până în anul 337 pe deplin Când trece la veșnicele lăcașuri Și este înmormântat În Biserica Sfinților Apostoli dară Din Constantinopolul lăudat Zidită de el într-o vară Lăsând Imperiul roman apăi În stăpânirea celor trei fii ai săi. Biserica noastră îi prăznuiește Pe amândoi cu mare cinste La 21 mai, socotindu-i pios "Întocmai cu Apostolii" lui Hristos. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate