ca omul grijuliu aveam o livadă de pruni
pentru vremea când se va termina aghiazma
cine știe... dacă seca boboteaza
să-mi lecuiesc rana imens crater pe suflet
săpat de dor și singurătate ca bărbat adevărat
cu lacrima maicii domnului cum e obiceiul din bătrâni
ce vremuri nu mai avea cine să mă tragă de mânecă
ne îmbătam ca porcii și eu și îngerii
când ne luam de după gât și începeam noi să cântăm
greierele-și bătea furnica și se-apucau de minerit
țiganii își spărgeau lăuta și-înnebuniți fugeau la muncă
își despuiau sutana popii jucau cazania-n altar
fugeau și sfinții jur din calendar să facă toples la stele
ori poate așa mi se părea mie prin pahar
a venit însă o vijelie mare aproape ca aia de te-a luat
și mi-a rupt-o într-o zi mă-apropiam de șaizeci de ani
om harnic și estet din fire am cultivat în locul ei
în amintirea ta un câmp cu trandafiri
din ăia roșii adevărați precum iubirea
ingrații însă când au crescut mai mari
așa să-și laude potența la fel ca pe cristos
m-au sărutat și-îmbrobodit cu mii de spini
beam sângele din mine și râdeam
ca-n noaptea aia când plângând fericită-mi ofereai
goală pe cearșaful ăla alb imaculat ofranda ta virgină
cu dosul palmei pe gură mă ștergeam
ca dacul ăla bărbos al lui burebista ori deceneu
îngrozit că îl așteaptă acasă amazoana
așa obosit de invazia barbară să-nceapă un nou război
după spartacus roma era înnebunită
după împărați pelasgo-iliro-daco-geto-traci
din pură curiozitate mi-am întrebat ursitoarea
nu știam ca-n altă viață să fi-îmbrăcat purpură imperială
sunt doar urmaș umil de-al lui dracula
da da ăla ăla de bea vin și i se ascuțea... țeapa
(scuze moda recentă ne zice că rima-i interzisă)
și ciudat mi se umplea curtea de albine
sau așa i se părea paharului privind prin mine
(na că iar am făcut-o) roiau roiau nebune
îmi ofereau un frac de ceară mă îmbiau cu miere
nimic nu-nțelegeam l-am întrebat și pe sofocle
mi-a zis că antigona ori nu mai țiu eu minte bine cine
peste stupină (ptiuu a dracu rimă) e regină
se-ndrăgostise nebună na exact de rima mea
toți trântorii din stup îi ucisese
umpluse-un iaz cu lăptișor de matcă
și-mi parfumase calea cu lumânări aprinse
își anulase și certificatul de căsătorie
dezbrăcase dezabieul de polen și disperată
mă implora cum vreau eu cu mască fără mască
să-i fiu apicultor măcar pentru o noapte