sunt uimit di cale-afară
de-o familie de ciori
puiul
prins de un ștrengar
încuiat e după gratii

găsesc cheia și-i dau drumul
dar nu știe să se-nalțe
cade
fuge și se-ascunde
ca-ntr-o joacă de copii

mama-cioară, cioara-tată - croncănesc
și târcoale l-al meu creștet
mă frământ
cum pot oare să-l salvez
din ograda-mprejmuită

ciorile părinți cu nervii copți
fac de gardă-ntr-un agud
frunze rup
înțeleg că n-au putere
să-mplinească ce gândesc

străduința mi-o îndrept
către puiul pricăjit
țipă
deschizându-și tare ciocul
de se vede tot gâtlejul

deschid poarta - ies în grabă
plec ținându-l bine-n mâini
intru-n parc
scai deasupra mă urmează
zgomotos alai de ciori

puiul stors de vlagă
îl așez pe-un copăcel
văd un câine
ce adulmecă pe rând
tufe de diverse specii

urmărit de norul negru
prind iar puiul și mă-ndrept
către codru
vânt îi fac spre înălțime
se îndreaptă-ncotro poate

bat din palme către cer
croncănit se-aude-un cor
bravo zic
în a voastră sărbătoare
simt și eu o mulțumire