bărbatul s-a spălat pe mâini cu apă din fântână
era tot ce-i puteam oferi
a îmbrăcat o altă cămașă cu o măsură prea mare
a întins haina pe mijlocul drumului
și-a adormit
nu venea nici ploaia pe acel drum lăturalnic
ocolind pe deasupra inimii mele

el era atât de aproape încât
nu puteam ieși din mine însămi cum nu iese miezul din nuca spartă
mi-era dor de iubirea adevărată
aș fi vrut să îl trezesc și să zâmbească
fiindcă doare
sângele din lacrima celuilalt
iar ochii
rămân cu pupila dilatată goi și deschiși de lumină
floare carnivoră fără fluturi