toată lumea zâmbește frumos dansant pe asfaltul amestecat cu răniții zilei
te amuză mersul meu incert de parcă aș călca pe cioburi

dar privește-mă acum
cât de firesc împing umbra spre un mal
spre marginea paharului pe care-l strâng până aerul se golește de sens
ochi în ochi cu fiara care rânjește pervers și-și arată dinții de sticlă
mâna se abandonează mușcăturii
trupul se încolăcește ca o fașă în jurul unei amintiri calde

mă întorc la mare
acolo a început totul
prima lecție de scufundare
de data asta fără mască
un salt hotărât cu picioarele înainte și pieptul se umple cu apă
cu o senzație vie
ca și cum ți-aș vedea zâmbetul conturând un țărm roșu aproape