Are nuri de saltă morții din odihnă, așa-i Vera.
Poartă decolteu adânc de s-a-nroșit toată Terra!
Fustă creață. Care fustă? Ea arată făr-un ban,
Ce văzu-n botez doar nașul, acum orice bețivan!
.
Când se frânge uneori, obraznic, din cupe strâmte,
În cascadă se prăvale două silicoane scumpe,
Care-s gata să plesnească ca baloanele firave,
Și tot șușotesc prin colțuri, că-i "stricată", niște babe.
.
Își dau coate oțărâte, se crucesc și în mirare,
Sunt convinse de-o să facă vreun copil, ca orișicare,
N-o să poată alăpta și-o muri pruncu' de foame,
Și că merită-nțepată cu andreaua-n silicoane.
.
Rânjește înfumurata. Ea, mamă? Nici pomeneală!
Are planuri ca o viață să fie pe jecmăneală,
De e tânăr, însurat, ori un bătrân ramolit,
Ca o vamă-i va taxa dacă au contul tixit!
.
Vai, dar nu v-am spus că Vera, în vară, fusese cheală!
O nevastă furioasă vru să-i ceară socoteală,
Că-i ademeni bărbatul declarat ca impotent,
Ea îl vindecă de tot...până-l duse-n faliment!
.
Ce păr splendid avea Vera, lung, ca spicul la nuanță!
Madam înciudată tare, a tuns-o numind-o "Zdreantă",
Și nu este coafeză dar în două minuțele,
Cu precizie măiastră defrișase pân' la piele!
.
Plânse Vera toată noaptea blestemând ca o năucă,
Iar a doua zi pe stradă, se ivi cu o perucă,
Zâmbitoare, arogantă, cu mers țanțoș, apăsat,
Dar de bărbați însurați, Vera, tot nu s-a lăsat!
.
Într-o joi a dispărut. Cațele bârfeau că unul
Arătos ca o gorilă și blând ca-n crize, nebunul,
O ademeni cu bani și-o urcase în mașină,
Și-au găsit-o-n neființă, la un hotel, în piscină.
---------------------------------------------------------------------
Vero, țelul ce-l avuși s-a-necat și el cu tine!
Să te-ncurci cu un ciudat, precis că și moartea vine...
În astă pamfletăreală un lucru mai am de spus:
Siliconul ți-a prins bine că te-a ținut plută, sus!