”oglinzile și împreunarea trupurilor sunt abominabile pentru că multiplică numărul oamenilor”
J.L. Borges


mă uit într-o oglindă
ca într-o mamă

știi
simpla ta trecere îmi dă o stare de bine
chiar dacă se întâmplă în cercul vieții
rostogolit pe strada îngustă a fericirii altuia

știi și de obicei
valul ce-l anunți nu vine dar apare
nu dispare și renunță iar
dărâmă mereu colivia
de nisip care închide
o pasăre și o scoică

(pasărea cu aripile tăiate șovăie
ca un adevăr pe buze
apoi țopăie stângace prin nisip
alegându-și aripi dintre valuri)

simpla ta trecere îmi dă o stare de bine
de obicei
dar azi
simt cum în mâinile care te doresc îmi cresc
piroane stigmatice
pentru țintuirea ta
într-o altă oglindă