El, un haiduc modern ,cu plete și cu patimi,
iar ea, roșcata veșnic îndrăgostită de el, haiducul.
Cuplu pierdut printre păduri de cupluri,
Ei, trofeul lumii vii.
Fotografie a timpurilor târzii,
Tablou încarcerat în timp
Era fotografia cu ei doi, zâmbind, printre copaci.
Cu glezne goale și rochie de in, transparentă,
Își făcea loc în gașca de haiduci moderni, ea.
Din ghetele de piele, blugii strâmți și tricoul lălâi
O îmbrățișa el, pe bulevardele noi.
Din doi s-au făcut unul, din unul, niciunul,
Căci haiducul cu plete și roșcata cu glezne goale
Și-au luat zborul într-o dimineață,
Printre copaci, frunze, cer,
Și toate astea, doar din simplul fapt
Că acest cuplu-trofeu era mult prea înălțător
Pentru lumea asta vie, lumea asta moartă.