în mijloc trona ca un stăpânitor din vechime
animalul social
cu toate mansardele goale
înfășurat într-un cuvânt de forță încă din timpul transportului
să nu-și piardă prea mult
din libertatea de expresie

zâmbetele se plimbau în jurul coconului
gesticulau ajunsul în această situație
nopțile se prelingeau între degetele lor
ca niște acuzații din alte timpuri
când nu erau nici chip
nici foaie albă

vizitele nu se terminau niciodată
pentru că de fiecare dată mai era altcineva care dorea sa vadă
minunea neclintită pentru puțin
înrămată fără niciun punct de vedere
în exact

distanța uriașă dintre țigări
completa întrebarea nejustificată a animalului
despre întunericul care îmbracă lumina
într-o altă zi

doar câinele a cerut politicos să părăsească încăperea