Nu sunt doar un simplu număr de ordine
în ierarhia hazardului,
nici vreun pion ușor de eliminat
de puternicii zilei.
Sunt cel ce donează frumuseți
pentru văduviții de soartă,
cel ce atinge prezentul doar cu o speranță
și-i dă dimensiunea-mplinirii.

N-am atâtea voci pentru toate lumile posibile,
doar una prin care mă înalț din cădere,
dând evantaiului de sunete
culoare divină.

Iar când pogoară, din cer, vreun porumbel,
îi citesc, în ochi, semnul.