pătrar de veac și vânturi răvășind o tinerețe
iese tristețea în lumină cu sunete de clopot
și cu lacrimi

unde s-au dus împovărați de nepăsare anii
unde fetele pășind goale pe prundișuri
zâne

ce-n mreje ale dragostei m-au prins
și m-au legat și m-au pierdut apoi
printre cuvinte

apă curgătoare tu nu te oprești nicicând
pe un mal ce se surpă vin acum ursitoarele
ce vor

nimic nu mai e cu putință trecutul întreg
o mireasmă viitorul mister și ziua
de azi străbate cu greu întunericul

ce vor nădejdea e sus iar fericirea
departe pe celălat mal dar nimeni
nu vede

și înecații fac pluta pe râul funebru