Þi-ai vândut sufletul, ticălosule! mi-aș fi dorit ca versurile tale să fie închise între coperte care să aibă ISBN-ul amprentelor mele. eu știu să mângâi poezia, s-o iubesc, așa cum nu o poate iubi nimeni.

Ai pus mai presus de orice măreÈ›ia, faima. poetul maidanez era unic. voia să-È™i închidă sufletul între coperte galbene care să fie văzute È™i atunci când e ceață. numele atât de simplu È™i frumos ,,carte de poezie’’ s-a transformat într-un nume comercial, punându-te cu botul pe labe, în È›arcul jivinelor lirice banale.

Acum eÈ™ti la fel ca ei. nu ai nimic special, aÈ™a cum am crezut. eÈ™ti poetul mitoman care se minte, eÈ™ti la fel ca ipocriÈ›ii pe care îi criticai. vei merge la ,,tăieri de moÈ›’’, lumea te va aplauda fără să-È›i înÈ›eleagă poezia, îți vei ridica premiul cu coada între picioare, fiindu-È›i greață de mulÈ›imea din jur. vei fi singur pentru că aÈ™a ai vrut. singur printre străini. te vor felicita, nici ei nu vor È™ti pentru ce. fac asta din obiÈ™nuință. mâine te vor uita, pentru că eÈ™ti unul dintre cei mulÈ›i. ipocrizia le este hrană. niciodată nu vei fi de-al lor.

Iubesc maidanezii. sunt integri, nu-și vând sufletul. rămân credincioși străzii, onești singurătății lor, colac peste zile și nopți își ling rănile, savurându-și libertatea zilnic din același coltuc de pâine.

Așa jigăriți cum sunt își trăiesc viața cu demnitate. nimeni nu îi pune cu botul pe labe. nimeni.