Atrași de simulacrele neființei
unii renunță la luptă
pentru a-și câștiga viața
și umblă împleticit
prin labirinturile letargiei
în care așteaptă
câinele lumii
cu incisivi
din oțel curbat
pentru a devora entitățile
ce au părăsit ființa

Depresivii
alunecă în neant
sperând ca în interstițiile acestuia
să lumineze orbitor
steaua ce deschide
calea către elizeu sau rai

Pe pleoapele lor
picură ceară fierbinte
pentru a nu mai vedea
realitatea împovărătoare
alunecă în ireal
își dezbracă pielea ca un șarpe
rămân expuse
sufletul și sinele
ce au forma unei mingi
cu care se joacă un copil.

***

Privirea
văzând atâtea rele
se retrage în ea însăși
se încarcă cu esoteric
și-și contemplă aura și lăuntricul
în care se mișcă actele ființiale
ca un botez al simțurilor
iar peste structura ființială
a omului desuet
se naște și crește
omul nou
înnoindu-și ciclic
crezurile și gândurile

Plătim taxe
pentru libertate și dreptate
încorsetate în coercițiile legilor imperfecte
date de falși profeți și imuni corupți
plătim impozite
pentru actul de a respira în imund, pestilențial și scabros
pentru a trăi în dogma fricii
și în fobiile angoaselor
doar depravarea este scutită de taxe
își așează piedestalul pe țeste
cu lubricul statuie lugubră
până rămân din noi
doar umbrele
ca niște strigoi ce bântuie pe drumuri.