agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-06-15 | |
Era criză de locuri,
se murea câte trei în două paturi. Mama purta haină portocalie, până la genunchi, eu, trei'ș'patru de kile de oase și perfuzii roșii-verzui până la gât. O vedem cum greșea saloanele intenționat, îmi doream s-o facă neîncetat; n-aveam voie de nimic, îmi tot aducea pește fiert și limonadă; când nu pândeau asistentele, îmi îndesa pe gât balta aia usturătoare, n-aveam loc de sondă. Zâmbea prost, mă prosteam zâmbind. Noaptea, secundele mi se-odihneau pe gât de șase ori mai mult, îmi păzeam obsesiv pleoapele deschise și pungile de colectare – "îmi stați pe furtunuri/ lua-v-ar dracu’ de hodorogi/ sunt tânăr!". Puțea a iod și hoit, unu’ zbiera după morfină, altu-și certa iubirea de la 22 de ani – "Maricico,-n dumnecatu’ mă-tii, ai închis câinele afară!" – mai murea câte unul... În cele din urmă, liniștea își dezlipea buzele din tifoane și timpul se arcuia în spinarea luminii hepatice de sub ușă. Eu îmi țineam pungile pe palme, între coapse, de parcă-mi țineam sufletul.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate