Adun în mâna dreaptă macii
Cei roșii de iubire revărsată
Când au trecut pe lângă noi posacii
Și au furat liniștea nestemată.
Adun în mâna stângă stropii
De roua dimineții-n soare
Crezând în el destinul zombii
În lipsa dramului de boare.
A mai rămas în calea mea
O floare tristă, dar perenă
Umbrită este ziua grea
Și despărțită-i de noaptea eternă.

Senzații vin pe partea dreaptă
A corpului ce stă s-adune
Clipă de clipă, faptă după faptă
Al armoniei vis ce azi apune.
Senzații vin și de din stânga
E partea sufletului ars
A mai rămas o urmă din nătânga
Ce-a otrăvit și șoapta strânsă-n glas.
A mai rămas în calea mea
O floare tristă, dar perenă
Umbrită este ziua grea
Și despărțită-i de noaptea eternă.