chiar acum
pentru că trupul mi se-așează la loc pe suflet
după o noapte lichidă
și-mi descleștează gura
îmi sugrumă fricile și greața
și tu-ul ăla gonflabil de care vorbim toți
pe care-l spargem și-apoi îl umflăm cu amintiri iar
supapa nopții se catapultează din gurile de canal
în timp ce eu nu mă pot spovedi niciunui perete
în timp ce nimeni nu se trezește să mă tragă de pijamale
să-mi scoată ochii din piept și inima din orbite
stau aici cu mâna opintită pe taste
mă zbat să vă spun că totul e exact așa cum pare
că n-am nicio poveste cu final dramatic
mai dramatic decât staționarea de 2 minute de la eroilor
că secetă e și în cimitire
că și acolo se usucă pământul
iar gura morților umblă prin aerul pe care-l expirăm umblă cântând
ca un pian cu clape de ceară