mai pun o minune mai pun un vis și amestec
doar alchimia asta mă ține încă treaz
dincolo de logica cutiei
unde îmbin perfect două planuri la fel de perfecte
cât să inventez ceva inutil inodor insipid incolor
din doi în doi ca o repetare karmică
un pic roz un pic bombon un mic papion
și un țipăt cât universul dada
la început de început rulez arcul primordial
mă retrag apoi ușor într-o poziție privilegiată
și mă fac că nu există perpetuum mobile
tac precum tace mai tot timpul neantul
ascut creionul de contabil
aproape identic cu cele de milițian
scuip în capul lui și apoi închei procesul verbal
din păcate ștampila de conformitate
a râmas în laboratorul primului impuls
iar eu nu mai sunt decât un alchimist ratat
în căutarea disperată a elixirului vieții