Când ruga tăcută și lacrimi sihastre
Se-nalță la ceruri și-aduce zori,
Deschide copile în suflet ferestre
Și cheamă lumina să plouă cu flori.

Când inimi smerite de valuri amare,
Scoici sidefând lumina-n perle de dor,
Adună copile mărgăritare
Și raze de soare să-ți faci mărțișor.

Când vântul stârni-va tornade în tine,
Trimite copile scrisori către cer
Pe frunze, petale ori crengi și suspine
Cu pana iertării ce-ascunde mister.

Primi-vei copile cetele blânde
De îngeri cu daruri în gând de ajun
O creangă de cer, stele arzânde,
O naștere nouă ca brad de crăciun.