la nunta mea am primit în dar UN CAVOU pe care
pentru orice eventualitate când m-am dus în cimitir
să-l caut nu l-am mai găsit după ce l-am dat
la ,,pierderi irecuperabile’’ m-a încurajat mama
,,așa ți-a fost ursit să-ți cauți moartea și locul de veci
și ele să dispară’’
DE LA NAȘTERE ÞI-A MURIT MOARTEA
în etate fiind la nașterea ta
să nu mor de cosmice dureri
să nu mă arunc pe fereastră
sub privirile directorului de spital
care se temea de pușcărie
nu de moartea mea
nu de nașterea ta
securitatea numindu-l cel mai bun director
laureîndu-l
pusese de strajă toate surorile toate ambulanțele
-vă imaginați cum arătau pe atunci
ÎNAINTE DE CUTREMUR-
toți pacienții să mă păzească
ACESTA NU VA FI OM OBIȘNUIT
le-a spus directorul spitalului TUTUROR
ca să-i îmbărbăteze din moment ce
toți stăm pe lângă mă-sa să –l nască
FIÞI SIGURI va veni o vreme
când vom sta pe lângă el ca SÃ TRÃIM
le-a mai spus directorul spitalului TUTUROR
în timp ce mama începuse să recite LUCEAFÃRUL
ca să-i mai treacă din durerile facerii
singura poezie pe care o știa învățată
la comanda poetului ion brad artist al poporului comunist
care știa el ce știa despre o învățătoare care-nvață luceafărul
în dureri cum se va îndurera lumea tot așa se va dezdurera
și nici o salvare din lume nu va putea să-i ia dragostea și s-o ucidă