Peste verzi livezi și câmpuri, de te uiți mai cu seamă,
Vezi eroii altor timpuri rămași singuri pe afară,
Mulțumiți de-a lor viață, cum că au trecut prin luptă,
Se târăsc acum în cârje, râzând soarelui de vară.

De sub lacrimi și sudoare zărești fața veștejită,
Ce zâmbește cu furie zilelor de mai-nainte:
Câte-o clipă fericită printre anii de urgie
Seamănă cu-o vrăbiuță ținută-n palmă, împăiată,
Ca martoră moartă și mută, firav strop de amintire:

Pentru-acel ceas ferice s-au zbătut o viață-ntreagă,
Iar acum, uitați de lume, rătăcesc în închisoarea
De tehnici noi, nătânge. Sunt dezamăgiți cu totul...
Le-a rămas doar praful descompus din palmă:

Pe traseul pietruit
Mergeam noi împreună
Înfruntând orice obstacol,
Prin codrul înverzit.

La cascada din Imladris,
Se năștea în noi iubirea,
Dragostea sau fericirea
Unor zile trecătoare,

Noi: Doi simpli pământeni,
Pionierii și eroii sui generis,
Tineri, liberi,
Iubitori de primăveri...