Te-apleci cu fruntea peste stele
Uitând al timpului noian
Și te-amăgești cu gândurile
Ce au venit la tine într-un an.
Aș vrea să văd acel cuvânt
Pe care ea natura l-a purces
Atunci când stam de mână la cel rând
În așteptarea gândului ales.
Privesc nemărginirea clipei
Iar ochii tăi absorb imensitatea
Din el jobenul vieții voi clădi aripei
Puterea timpul și ea tenacitatea.
Mi-e dor de dorul tău și aș vrea
Să știi tu dară adevărul nud
E mult de când te cheamă doar durerea
Să sorbi din el obrazul încă ud.