O risipă de fluturi prin aer
face din zbor un joc de culori.

Când te căutam în cuvinte nespuse
se-nchegau pe retină imagini rebele,
iar fața luminii subțire de prunc
mă mângâia cu raze desculțe și iuți
șlefuindu-mi visarea.

O briză de arome mă învelea
pe când darul divin se înmulțea,
val șoptitor și înalt
care lovește-n corăbii
de se clatină marea.

Asemeni nopții presărate din cer
sfidând orice lumină,
îmi iese în față despletită femeia
cu anii desfrunziți de dorințe.

Noaptea ei și a mea cu dinții de fildeș
pe curbe de zahăr ne poartă
și totul se frăgezește ca un poem
rostit la ureche repetat.