Spinarea-ncovoiată sub povară
Își saltă aișorul fără teamă
De gerul ce cu gheață trage tramă
Urzind la primii zori de primăvară.

În fiecare an o nouă gamă
Ne cântă omătuțul și-o mioară
Își naște mielul pentru prima oară
Purtând povara vieții de-a fi mamă.

Privind zăpada care stă să moară
Alt ghiocel ne-apare pe la tâmple;
Ne strecurăm de tot în călimară

Unde ne-așteaptă, ca întâia oară,
Speranța că ceva o să se-ntâmple
Când versul ni se-așterne pe-o vioară.