agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-07-04 | | Sub aripile destinului O, Salieri ! Câți urmași ai în viață... câți, presupuși fii ai dreptății râd onestității în față, cum râde dracul, când se răsfață. Câte caractere frumoase și talente pe valul voințelor rămase sunt ca epavele corăbiilor de sarea mărilor roase, legănându-se doar cu speranță atunci când banul și înfluențele cern izbândele și râd vieții în față. Alții, orbecăind sub aripile destinului, amețiți, ca de puterea vinului, se adapă din izvorul cotidian, legănați pe valurile timpului, an de an, sperând cu tărie în a lor vie credință, destinul alege, destinul învinge și cântărește orice voiță. Destinul este rețeta prescrisă înainte de a noastră putință, în tainice scopuri divine, purtarea firii spre marea căință... frământări șlefuite în timpuri răscoapte și înfloriri spirituale, ca visele lui Mozart, de după moarte care în marea lui credință, de geniu fără referință... și-a trimis nemurirea în eternitate. Așa visăm toți, până să trecem bariera vieții în lacrimi și șoapte, spre cercetatul necunoscut... veșnicia iubirii, idealul speranței, să nu moară, înainte și după moarte, nici în cer, dar nici pe pământ dacă se poate. 21-06-2014
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate