Trăim într-un ungher la marginea lumii,
pe aici nu mai trece nimeni
și nu se știe de noi.

Ne întâlnim aproape-n fiecare zi;
ne cunoaștem apucăturile și metehnele,
niciunul nu se dă mare,
suntem într-un cerc imaginar
din care razele nu pleacă
ci vin mereu jucăușe
și binefăcătoare.

Suntem puțini și învățăm,
să spargem orizontul îngust.

Departele ni se pare atractiv,
câțiva dintre ai noștri
au scăpat din strânsoare
și ne trimit vești.

Chiar și venirea ta
e un semn că putem fi
liberi să zâmbim
la o scânteie de gând sub stele.