Sub cer luminos de vară,
Râurile curg agale.
Vântul târșâind, își cară
Saboțeii. Și sub poale
De păduri întunecate,
S-a ascuns că nu mai poate!
.
Sufocată de căldură,
Vrăbiuța-și face baie
Într-un șanț, lângă o șură.
Praful arde în văpaie,
Iar un nor tânjind de sete,
Se descalță de șosete.
.
Plescăind apa din baltă,
Cârd de gâște certărețe,
Se scufundă și se saltă,
Și-n zvâcnire dau binețe
Libelulelor sfioase,
Colorate, grațioase.
.
-Aoleuuu, ce zăpușeală!
Cârcotise o broscuță.
Vru să-i ceară socoteală
Verii, însă din căsuță,
Greierele o îmbie:
-Facem o paranghelie?
.
-Tiii, dar ce idee, frate!
Izbucni înveselită.
Și-ncepu iute, să-și cate,
Cobza mică, învechită,
Și-n duet cu greierașul,
Își alină copilașul.
.
Vântul s-a trezit. Căscase.
Și străpuns de-nfiorare,
S-a întins, făcând grimase.
Transparent, ieși la soare,
Și-ntâlnind în cale, vara,
O curtase până seara.