Mâna mea din alge de mare
gravita deasupra pupilei tale
și îi dădea culoare.
Băteam darabana cu sufletul în pieptul tău
și cu fiecare atingere
scoteam de acolo
un ecou cald de indica.
Îmi ritmai suflul într-o adiere fierbinte
cu miros de pâine de casă.

Te-am intrebat dacă mă vrei pe pâine
sau simplă.
Mi-ai spus că simplă sunt cea mai frumoasă.