orele de liniște nu mă ascultă când gesticulez
mă traversează
mestecă hainele murdare care îmbracă
zilele în negru

nu îți voi spune niciun pas
sunt doar o cale de trecere între două corăbii
în mijlocul cărora a naufragiat
blestemul orfanilor de a supraviețui

și printre atâtea întrebări
ce vis înspăimântător este viața
ce mecanism a reușit să evadeze din largul ochiului
din nefericirea păsării

sunt mult prea puțin învățat
în casa de nebuni
aș putea să fiu câteva rânduri din acest poem
zâmbetul căzut la pământ al unei Ioane
găurile de seringă smulse din antebrațul ei
sau
doar un O prăbușit în M