Jăratic aprins de ruginiul autumn
Mistuie viorile în simfonii eoliene,
Când nostalgii profunde se suprapun,
Gândului de a te săruta pe gene.

Mi-e atâta toamnă de tine și vreau
Să plouă apocaliptic cu iubire,
Sălbatice șuvoaie să mă aplec să beau
Plângând ca un nebun de fericire...

Toamna ne demonstrează că într-adevăr
În bruma devreme, în ceața târzie,
În mușcătura hulpavă din pulpa de măr,
S-a strecurat romanță și poezie.