Nicio apă nu-i mai tulbure decât apa morții
în care se spală toți oamenii
indiferent de poziția socială
ori de avere.

Când treci ca o noapte zdrențuită
cu pieptul plin de stele,
se scutură roua cu un murmur subțire
care-mi udă palmele
unde florile dorm.

Simt cum răcoarea se lasă
ca o eșarfă pe umerii calzi
de unde aripi cresc
și să zbori nu poți.

Gleznele subțiri și rotunde
îți leagănă pașii.

Văd cum diminețile te mângâie
cu petale de trandafiri galbeni.

Nicio pasăre nu-i mai cântătoare
decât șoaptele tale nedeslușite
scrise pe buze fără cuvinte.