Sunt un orb care își imaginează lumina,
estropiat de
metafore
descrise de iezuiți.

Șiruri de giuvaiere abiotice
se întrepătrund prin
macrameurile mele,

mașinal,

precum s-a cuibărit în conștiința Evei
dorul instinctiv al mărului interzis,

precum trădarea purtată
până la ultima cântare a cocoșului,
în care Eu sunt Petru și Iisus.

Nu e la îndemâna oricui
pietatea nostalgiei
necunoscutului.