agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-07-17 | |
M-am tot gândit dacă ai uitat
Ultima noastră plimbare. Așa pare. Cu pași grăbiți te-ndrepți Spre banca pe care am stat. Aștepți. Visând cu ochii deschiși că poate ai S-apari, mă plimb prin parc. Știi? E plin și acum de copii și de bătrâni, Se poartă toți de parc-ar fi stăpâni Pe parcul nostru. Tu tot nu vii. Nu e ca și cum te-aș căuta, o fac Involuntar. Mă amăgesc la gândul că Poate deschizi ochii. Dar tac. Nu scot nici un cuvânt, cuvintele dor Când nu sunt spuse la momentul Potrivit. Noi ne strigăm în cor Iubirea surdă dar nu se aude. Ai spune tu că ne-ncurcă ceva, dar nu. Accentul se pune de data asta Unde vrei să îl pui chiar tu. Și trebuie. Nici căldura nu ne ajută. Încerc să respir dar nu pot. Am Dinții încleștați. E iunie. Ești mută De uimire că trece încă o vară. Și iulie. Tu tot aștepți s-apară... cine? Te Miri și tu că nu mai vine. Voiam să cred că timpul e de partea mea. Poți tu să-mi spui că mă înșel? Nu. Dar poți să mai ridici un zid, Nici prea mare, nici prea mic. Avid De sunetul vocii tale mă lupt din nou cu el. Tăcerea e obișnuință și liniștea e Dulce. Ciudată ființă femeia. Ciudat Sunt eu că încă simt. Și știi de ce. Oare am turbat când te-am gustat? Zâmbești în sinea ta pentru că știi Că sunt aici. Dar până când mai sunt? Suntem doar noi pe-acest pământ? Te minți. Nu suntem. Hai, vii?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate