în satul meu casele au ferestrele topite de lună
ulițele sunt cotropite de câmpia aspră și de jale
în vișini cucii cu căști de oțel pitit sub umbra zilei eu
- de mi-aș potoli plânsul poate aș adormi somnul promis

putregaiul din tâmplă aprins plânsoarea
grâul arzând în mine crește bobul adânc
treci tu pe deasupra miriștilor cu pulpele sfârtecate de maci
din răni curg lacrimi în urmă-ți părul smuls încolăcit pe araci
cresc flăcări din țărână în colb se împletesc blesteme
știi îți sărutam genunchii blând cuprins de luminare

în satul meu fântânile par străfunduri de cer
pe uliți trec noaptea căruțe trase de îngeri stingheri
în zare ciocârlii subțiri la subsuoara vetrei cresc dropii
culegătorii de stele nu-i așa se mai împușcă cu maci
ce-ți pasă mersul tău stinge lămpile din porți

cum se desprind casele de pământ și se urcă la cer
parcă plouă în cer biblioteci îngenunchez