ce păcat ispășești,
unde e linia ferată
din toamna când toate frunzele,
dar absolut toate
deraiau peste suflet

aici e o armonie a sinuciderii,
o sincronizare perfectă
între puls și toate celelalte nimicuri,
el arde, tu arzi,
el cade, tu cazi,
scrumiera e plină de oasele voastre,
e electrificată, pare un pom de crăciun,
scoală, gazdă, din pătuț, florile dalbe,
și ne dă un colăcuț, florile dalbe,
ne prăbușim de pe streșini
în ceea ce conștiința păstrează atât de intact:
ventolin-ul e cel care te-ajută să respiri, respiră, bă!,
te minunezi că mai poți încăpea în inima unei femei
care nu e altceva decât o fereastră spre niciunde,
ești un homeless și-ți asumi această identitate,
încă te rabdă pământul și tot îți repeți
că ai tot atâtea așteptări
cât condamnații la moarte

(ne lovește un meteorit
și vor dispărea toți dinozaurii pe care-i ținem închiși în dulap,
de mâine, sunt sigur, se va topi calota glaciară,
iar toate apele vor crește până în cer,
da, voi sui pe-o arcă doar zilele în care mi-ai lipsit,
un enola gay va zbura concentric, precum o pasăre de pradă,
după care un nor de cenușă se va prăvăli peste voi
direct de la mine de la balcon)

îți spui că dragostea e un paradis
din care toți am fost izgoniți,
javrelor, nu e loc de minciuni,
pentru asta, îl avem pe dumnezeu legat de mâini, de picioare,
uite, are căluș la gură
cât să nu ne mai împuie capul cu fantasmele lui,
vom face din el ostaticul desăvârșit
cu care ne vom negocia ispășirea,
peste noapte va veni un aer cald
care ne va da o nouă înfățișare,
de oameni care au fețele jupuite de nervi,
vom purta măști cu ajutorul cărora vom fi
i-r-e-p-r-o-ș-a-b-i-l-i,
la dracu,
deraiază frunze,
deraiază suflete, deraiezi din timpul tău,
în ceea ce aștepți să ți se întâmple,
în ceea ce funcționează ca o loterie a destinului,
e atât de improbabil ca sângele tău să fie compatibil cu sângele meu,
aici are loc o reacție de aglutinare,
nu mai ai loc,
n-u-m-a-i-a-i-l-o-c,
cineva a avut grijă să declanșeze o numărătoare inversă, trei-doi-unu,
cine nu-i gata,
îl iau cu lopata

ne vom lega unul de altul
printr-un bypass, ca de la ură
la întuneric