Pe mine timpul își ascute dinții,
Dar pieptu-mi tot nutrește flori de foc
Și-ajuns la bivalentul meu soroc
De a-mi reîntâlni în cer părinții,

Îmi voi găsi găsi și dramul de noroc,
Că eu trădării nu i-am luat arginții,
Spre lume larg deschis-am ochii minții,
N-am ascultat nici falsul prooroc.

Dar n-aș pleca pe neîntoarse căi
Acum, la ceas târziu de înserare,
Când noaptea prinde să te înfioare
Ca o panteră neagră prin seci văi.

Chiar stinse de-s' fierbințile văpăi,
Îmi lasă-n suflet vechea lor candoare.