Noi, întorși pe toate părțile,
răsuciți, adunați sau scăzuți,
șterși de praf sau curățați cu aspiratorul,
nu dăm ceva ce ar punea măcar să amintească
de un cuplu.
Mai degrabă semănăm cu un ghem de ață,
sau poate cu un cuib de cuci.

Noi, azvârliți în sus, sau lăsați să picăm pe pământ,
încălziți la temeperatura maximă
sau lăsați la răcit în congelator,
nu începem deloc să mirosim a iubire.
Poate prindem un iz ușor de pasiune,
dar a iubire nu mirosim, orice ne-ar face lumea.

Noi, uitați în ploaie pe masa din curte,
sau puși în loc de ochi la vreun om de zăpadă,
noi, băuți la sete sau la ură,
semănăm, de la depărtare, a toiag de moșneag,
dar nu aducem, nici măcar puțin,
a cuplu normal.