țârâie un greier
și nemișcarea încă e acolo
cum dintr-o perspectivă tribală măiestria
de a nu ști nimic
tu mă întrebi a câta oară de ce
nu suntem fericiți, iubito
când habar nu am despre
ce vorbesc toți oamenii aceștia
mi-amintesc, bine, cum am fost adus
doar ca să te văd
când tu te numeai diferit în vreme
ce eu înșiram printre degete
frunza pentru melci
trebuie să fie lumea de dincolo
mi-am zis
descătușându-mi inima
pentru că totul a fost ars
uneori fără lumină
*