|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ am învățat să supraviețuiesc și așa
￭ LaraicaElbaSavașiDrina
￭ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
￭ Dina vorbește cu Dina
￭ când vine aia să ne schimbe hainele
￭ stejarul
￭ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
￭ Drum
￭ Adrian A. Agheorghesei, debut
￭ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
￭ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
￭ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
￭ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
￭ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
￭ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
￭ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Second adieu
poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Friedrich Nietzsche [Friedrich_Nietzsche ]
2014-07-23
| [Acest text ar trebui citit în francais] |
Înscris în bibliotecă de Guy Rancourt
Le soleil fait reluire les champs de neige,
les larmes me montent aux yeux,
envolés !
Une brise venue du sud vient murmurer,
forêt et buisson sans fleurs ni feuilles
envolés !
Un bourgeon s’est ouvert au matin,
il a pleuré le jour, est mort la nuit,
envolés !
Ô lumière du soleil, ô vent du sud,
pourquoi tromper le pauvre enfant ?
envolés !
Le sapin secoue silencieusement sa cime,
mon cœur est comme saupoudré de neige,
envolés !
Le sapin chante un chant funèbre,
le soleil est mort, le vent s’en va,
envolés !
1863
(Friedrich Nietzsche, Poèmes de jeunesse, 1858-1871)
 |
|
|
|
