cu drogul liniștii pășind prin vene
mă scriu pe ale sufletului pagini
și-n dor imens, lipsit total de margini
hălăduiesc cu visul prin caverne

căci într-un Azi găsești mai mult paragini
și-n loc de Focul Veșnic doar lanterne
și nu-ți mai spun Cuvântul guri eterne
în ochiul tău formându-se imagini

prin ploaia cea de vorbe inutile
chilia mea-i o arcă în potop
chiar de rostesc ades din infantile

dar pentru moartea mea rămâne-un strop
de vers în vocalizele gentile
pătat de al albinelor sirop