Tu, ce te naști din lumi dăruite
în spate stă cineva de veghe,
poți să te înalți cât e de înălțat
înțelegând minunea alcătuirii,

porti ca stăpânul ochi dar văd prea puțin
și încerci să-i faci să vadă mai mult.

Din necunoscut voi desprinde lumina
de-ar trebui să se coacă ideile-n zbor,
să pătrundă și găurile negre.

Sunet întors ca ecou în gândul subțire
de se nasc alte dimensiuni...

ridicându-te deasupra de zei
limba lor s-o înveți
și apoi murind mai sărac
decât tot ce-ai atins
din necuprinsul știut.