în spital nu îți dau voie să faci lipii
să ningi făină pe mâini și să cadă coca de pe cele
douăzecișișapte de degete
acolo ajungi în baie găsești în oglindă o furtună liberă
fiecare placă de faianță este un doctor
cu un stetoscop kilometric
care îți arată analize una mai nașpa decât alta

afară printre bolnavi ciripește ceva nespus
totuși în astfel de pijamale fericirea trebuie căutată cu sârg și îndesat
intri încet în salon
ba nu intri în reluare ca la procesul etapei
suspect de henț
dai săru’mâna mamei cu forța a 365 de zile ori anii împliniți
așezi punga pe dulăpiorul cocoșat de medicamente aurii
mototolești bonul cât să te trezești doar tu din somn
și să zâmbești a noapte toată dimineața
bucuros că iată acolo unde este
nu te-a uitat totuși