genunchiul care privește
a despărțit apele în jumătăți impare
operații estetice
adică ferestre oglinzi
și înmormântări cu pelerinaj

așa știu oamenii să se înțeleagă cel mai bine
reușesc să umble unul prin celălalt fără mănuși chirurgicale
să-și răsucească cuminte respirațiile

oare ar trebui să fiu jumătatea care dansează
într-o batistă?
țipătul apucat de talie și aruncat în alt țipăt?

în trupul meu sângele este calm
când vorbește mulțimii
mărturisirile au întotdeauna gust de catifea și sâni
când se decid
să părăsească intimitatea hârtiei
și să devină un ghid de luptă corp la corp

amintirea femeilor frumoase care m-au locuit
arde între solstițiul de vară și o lună exagerat de plină

privesc moartea printr-un ochi de vrabie
apoi îi cedez locul meu