parcă prea de tineri îmi mor prietenii
la moartea mea
nici nu mai am pe cine să chem
să stăm un ceas întreg
de vorbă în lumina lină
de sub cruci

bate vântul crunt printre noi
și ne rărește unul câte unul
și umbre grele pași târșiți
trec zilnic peste suflet în mine

vin cucii să-mi cosească grâul
crescut sălbatic printre pruni
rugina coasei se ridică
în nori roșii peste nuci
dinspre livezi se aude-o șoaptă
cum că am să zbor curând și eu
spre alte lumi spre alte porți

la mine-n sat
se văd combinele cu lanțuri
cum urcă greu grâul în mori
și cum se dă de zor luminii
cu întuneric ceva mai sus de nori

fă-mă Doamne fire subțiri de nisip
să mă poarte pe umeri vântul
și să nu mă uit în urmă