toate mâinile mele cu ciudă
știu pe de rost orice zadarnică trudă
docil respir aici vipere cu filtru
și beau jăratec numai la litru
scriu cu pleopele murdare de Lună
pe clopotul de carton care-mi sună
a grabnică chemare la ultimă oaste
pentru războiul clipelor cele mai proaste
ațipesc în marș de viață mahmur
să-i fac inamicului un ultim hatâr
îmi bag toate mâinile adânc în buzunar
deși-s nud nu de haine cât de habar
și continui beție sau doar să mă dreg
de nu mai rămâne bob de poamă întreg
din via vie cu un singur butuc
zis și Pământ, pervers de umil și caduc