timpul nu mai încape în el
scoate apa secundei și din piatră vie și din piatră moartă
să-și spele mâinile de aceea
lupul poartă foamea la gât
transparentă
păsări cad dintre aripi ținându-se de mânerele copacilor
tăiați
înainte de a intra în statistici
ziduri cu pletele verzi vin de la crâșmă pe trei cărări
de cărămidă
fire din părul frumuseții rămân în dinții oglinzii
când se piaptănă
boala petrece majoratul
la pensie
lumea cade din ea
însăși
și oamenii nu mai încap în dumnezeul
lor

privesc cu ochiul de sus cum mă culeg
de pe jos