ar trebui să ne rușinăm pînă la naștere
de ceea ce ne-am făcut.
dragostea încă mai umblă prin casă ca o pisică bătrînă
oarbă și surdă.

tu spui că nu m-ai văzut. o spui pe tonul ăla nevinovat al unui șofer
care se disculpă.
nu m-ai văzut cum sunt cu adevărat, zici, de parcă felul meu de a fi
este cel de acum, cînd pisica simte mișcare și-mi aleargă printre picioare
iar eu o lovesc, o calc, o fac să scheaune.

nu poți dormi în cealaltă încăpere, deși e mai răcoare acolo.
ți-e teamă, te simți singură și izolată, neiubită, nedorită.
în camera mea, lumina aprinsă și sunetul tastaturii –
un fel de mîngîiere fină, de neînțeles.

mai e fierbințeala din aer amestecată cu suflarea fierbinte a aparatelor
electrice, plus căldura haotică a verii, tulburată de curentul aproape
insesizabil al filelor unei cărți
întoarse cu hotărîre de mîna mea transpirată.

o carte cu biografii imaginare. o poți citi de la început sau de la sfîrșit.
pe tine nu te pot începe cu finalul, ce se termină acum între noi
e încă în stadiul de larvă.
cînd va fi fluture, va zbura ca orice fericire, nimic durabil, rezistent,
ca durerea. ca dorința.

sunt fire de iarbă care n-au fost purtate încă pe deget în loc de inel
de logodnă. vor fi nopți probabil mai fiebinți decît asta
ce așteaptă trup de bărbat și trup de femeie
să le umple cu mirosul de zăpadă topită
al dragostei.

țipi ca o descreierată, sunetul ăsta subțire crezi că te face
mai puternică în slăbiciunea ta. curajul s-a dus demult, întocmai ca
flacăra ce arde în inimă și-n care, oricînd, aș putea sufla.
am aruncat cartea
înspre fereastră.

între noi tremură distanța, pisica și clipa. tremură furia
isteria, greabănul cuvintelor ca înainte de tăiere.
ar trebui să ne fie rușine de ce am făcut
unul cu altul.

am ajuns să fim limbile ce nu se mai suprapun niciodată
pe cadranul unui ceas care încă merge. în fotografii chipuri odată vii,
acum doar cadavre. nu înțeleg cum s-a întîmplat, cum a putut
cîndva să se numească dragoste.

ai început să te vezi cu foștii iubiți. curînd, și cu cei noi.
nici un regret nu-ți plesnește vreo venă, nici o remușcare nu
te face să iei pisica bătrînă și oarbă în brațe, să-ți muști sînii
pînă dă sîngele,
apoi s-o alăptezi de parcă nu i-ar fi dat ochii.