În curând o să ajungem să facem toate lucrurile
la care nu ne-am priceput niciodată.
Și o să fim cei mai buni.
Și o să ne luptăm unii cu alții
cu zâmbetul pe buze și fără să cruțăm măcar un fir de păr.
O să ne înfigem degetele în vise ca niște furci
și o să le întoarcem pe toate părțile,
poate chiar noi înșine o să ne tăvălim cu ele prin noroiul
ce ni se-ncheagă în orbite.
În curând o să mușcăm din moliciunea fiecăruia
și o să ne întoarcem cărnurile flămânde pe toate părțile
așa cum ne închipuim că fac soldații
când se dă stingerea.
Și o să fim cei mai buni.
Mai buni decât ei, mai buni chiar decât noi înșine.
Și, în sfârșit, o să ne târâm cărnurile flămânde spre nicăieri,
fericiți din nou că ne-am trezit doar pentru a adormi la loc.