o altă zi în care ne puricăm de cuvinte
ne înghesuim catrafusele în umbra pașnică a detaliilor fără sens

ologim sentimentele și le trimitem la cerșit în intersecții
iubirea e doar un laitmotiv de lamentare sâcâitoare

iubim atât de mult singurătatea
încât nu acceptăm nici musca să bâzâie în preajmă
în sezonul ăsta victimizarea se poartă pe dos
asortată cu ștrasuri colorate pentru recunoaștere

bălegarul social se vinde în ambalaje discrete
cu o doză fresh de culpabilitate florară

ne tragem întunericul pe ochi precum orbul dioptriile pe poartă
și suntem atât de nefericiți în fericirea noastră molcomă
ca o amiază într-un oraș plictisit de canicula verii