în seara asta vreau să mă îmbăt solemn.
singur.
să fiu cît mai decent cu putință în indecența mea.
în chiloți dar cu cravată. rachiu, dar cu pahar de cristal.
să mă îmbăt cît mai solemn cu putință.

să aud autobuzele cum se împrietenesc pe stradă și cîntă.
iar eu le voi saluta cu palma pe frunte ca un ostaș.
am mai mult de un litru de tărie, suficient să activez toată
solemnitatea din mine. să fiu grav, maiestuos, important.
să fiu profund, intens, desăvîrșit.

să fiu fericit în nefericirea mea pentru că așa se cade.
așa e drept. să te îmbeți și să fii solemn este mai mult decît
orice rai. decît cea mai mare fericire dintre toate fericirile posibile.
nu poți fi fericit altfel decît singur.
singur și sacru.

fericirea e doar o stare, o iluzie. e contopirea creierului tău în
ansamblul unor reacții chimice. fericirea e ceea ce serotonina și dopamina
fac din capul tău. degeaba zici fericire,
ce-ai făcut cu viața mea?
trebuie să zici serotonină și dopamină, uite în ce hal m-ați adus!
lingușitoarelor, prefăcutelor, mincinoaselor.
fericirea nu-i solemnă.

cum poți să fii fericit, chiar și atunci cînd te îmbeți fără măsură,
insalubru, cînd n-ai nici un prieten. cînd iubita vrea să te părăsească.
poți băga în tine ganja, dmt și acid lisergic deodată, poți injecta
fericire cu cisterna.
dacă nu știi adevărul, nu ești fericit. au ignoranții o fericire a lor,
dar aia e numai a lor.
poți să rîzi cu hohote, poți să faci amor ca un zeu, poți să trăiești în vis
și degeaba. ești complet nefericit, ești complet inutil
fericirii.
la fel și ea, incomodă și insolubilă în oameni.

cum să fii fericit: află de ce ești nefericit.
înțelege, apoi bucură-te de nefericirea ta. bucură-te de tristețea ta.
cu cît tristețea ta e mai intensă, mai gravă, mai profundă, e desăvîrșită.
e solemnă.

tristețea ta unică, incompatibilă cu lumea. iov, cavalerul tristei figuri,
nietzsche, țuțea, sinucigașii. niște diletanți. schopenhauer, un figurant.
cristi? un farseur.
niște nefericiți de duzină, complet inutili adevărului despre fericire.

căci fericirea există.
fericirea e cînd te îmbeți solemn. cînd te așezi cu curul pe durerea ta ca pe o piatră
și-ți spui așa e bine. sunt mulțumit. atît de bine îmi șade cu amărăciunea asta
că pot să și zîmbesc.
nu-i zîmbet mai adevărat decît cel din mîhnire.

cînd bei solemn îți înțelegi cel mai bine nefericirea.
ftui* mama ei de treabă și odată cu arsura din pahar îți cureți gîtlejul
intestinele, sufletul.
îți scrii dorințele în fumul țigării și simți cum s-au împlinit deja.
au trecut și-au lăsat miriște în inima ta.

pentru că așa e fericirea. ca o pîine pe care o poți mînca tu
dar o dai altuia.
și-n fel ăsta nu rămîi niciodată flămînd, fiindcă știi.
pita asta nu se termină niciodată.