Înalte și subțiri îți erau
picioarele,

de se ridicau până la gât
și parcă în peniță desenate
aveau pulpele și coapsele-n palme.

Nurii îmi stăteau în ochi răbdători
puțin ascunși și rotunzi
ca marile mere coapte.

Cu privirea căzută din unghiuri,
că doar pe întuneric norocul îl pasc
învelindu-mă
în mantia în care-s plin de iubire
până ce se naște în amândoi un alfabet
format numai din vocale.

Și picioarele tale subțiri, nurii
tot mai aleargă.